ultradomestic I

mintea e un pumn de paiete
își urmărește obsesiile
cu o perseverență dezarmantă
nu are nevoie de încurajări
sau de citate motivaționale

și să o vezi când
începe să scânteieze
nici n-ai idee ce poate să facă
te însoțește în călătorie

noaptea pe autostrăzi
prin tuneluri portocalii
și parcări cartografiate
numai noi și câinii vagabonzi
disprețuitori nedumeriți

noi și luna întinsă pe cer
ca guma de mestecat
un tub de neon
osul lipsă al determinării
de a gestiona lucrurile

ultradomestic II

trăiesc în locuri dezolante
în tablourile lui tió
alunec prin crevase
ca o relicvă feudală

dorm pe străzi sterile
când te văd îmi dau capul pe spate
să-ți arăt ce am în cerul gurii

cresc peștișori multicolori
iau timbrul de pe limba ta
te însoțesc în călătorie
hai să ne construim
un hambar din lambriuri
hai să-i urâm și mai tare
pe misionarii neobosiți
propovăduitori ai iubirii
necondiționate

cu puterea mea de anticipare
știu exact când și-n ce fel
dar asta nu mă ajută
mai bine țin prelegeri
despre arta autosabotării
mai bine traversez
zonele contaminate ale memoriei

ultradomestic III

când au mutat ceasul apocalipsei
la două minute de miezul nopții
te-am sărutat sub alun

am încercuit teritorii
pe mâna arsă de soare
aspră ca un templu aztec
părăsită ca un pui de vrabie
căzut din cuib

te-am ascultat cum oftezi în somn
ți-am descifrat spasmele corpului
ți-am tras firul ciorapilor

e ultima vară aici
anul viitor pe vremea asta
vom fi la baziaș pe ponton
sau printre ruinele hotelului
îngropați în ferigi

provinciali și leneși ca trântorii
ce nu părăsesc stupul
vom traversa fluviul vâscos
vom exersa viața domestică
răbdarea în fața fericirii
în fața plictiselii în fața
lăptișorului de matcă

ultradomestic IV

fecioara rodie
alăptează pruncul rodie
îl încălzește sub hlamidă
cum te încălzesc eu pe tine
când te ajung ororile războaielor
coloniile de meduze
acrobațiile barbare ale omenirii

când te găsesc în miezul iernii
răzuind cu degetele degerate
mușchi sau licheni de pe scări
și părul îți lucește în lumina amiezii
și ești atât de frumoasă
că nu pot sta locului

până unde vrei să mergem?
te însoțesc în pilde
în amnarul copilăriei
sunt pregătit să dominăm
arhitectura corpului
lucrurile nasoale
care ne vor supraviețui

să ne ascundem în acvarii
pe fundul oceanelor
unde-i liniște și pace