durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis
tot ce e limpede şi a dobandit o mişcare sănătoasă
acum când încep să mă îndoiesc sincer
că mă voi întoarce vreodată în camera răcoroasă
şi te voi găsi întinsă pe canapea
cu mâinile de tafta adunate la piept
când nu mai ştiu sigur dacă am puterea să îngrop
tot ce-am pierdut deja
şi nu cade pradă indiferenței
durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis
dar nu şi pe tine. pe tine nu te pot lăsa pradă neliniștii mele
(animalului care-şi sfărâmă genunchii în jujeul de marmură
cu o demnitate otrăvitoare)
pe tine vreau să te întâlnesc în camera răcoroasă a inimii
acolo unde nici o bătaie nu te va ajunge
pentru că tu ai venit aici să ucizi
te rog trezeşte-mă
nimic nu cade pradă indiferenței când dorm
și numai durerii mele pot să-i sacrific tot ce pare viu în vis