aleks.ro

sunt zile în care câinii pur şi simplu
nu încetează să alerge

când nimeni nu se mai aşeaptă
când nimeni nu-i mai urmăreşte
se opresc brusc
şi se întind pe caldarâm

atunci se deschid uşile
încep să iasă copiii
atenţi şi răbdători ca nişte animale de pradă

se aşează faţă în faţă. scobesc cu unghiile
carnea moale
îşi pasează ochii fosforescenţi
prin găurile tăioase
se înghesuie printre organele aburinde
trag pielea câinilor peste trupurile reci
şi adorm

sunt zile în care pur şi simplu
nu încetează

durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis
tot ce e limpede şi a dobandit o mişcare sănătoasă

acum când încep să mă îndoiesc sincer
că mă voi întoarce vreodată în camera răcoroasă
şi te voi găsi întinsă pe canapea
cu mâinile de tafta adunate la piept
când nu mai ştiu sigur dacă am puterea să îngrop
tot ce-am pierdut deja
şi nu cade pradă indiferenței

durerii mele îi sacrific tot ce pare viu în vis
dar nu şi pe tine. pe tine nu te pot lăsa pradă neliniștii mele
(animalului care-şi sfărâmă genunchii în jujeul de marmură
cu o demnitate otrăvitoare)
pe tine vreau să te întâlnesc în camera răcoroasă a inimii
acolo unde nici o bătaie nu te va ajunge

pentru că tu ai venit aici să ucizi
te rog trezeşte-mă
nimic nu cade pradă indiferenței când dorm
și numai durerii mele pot să-i sacrific tot ce pare viu în vis